luni, 27 martie 2017

Revers

Unde vă ascundeați
când copiii vântului
descompuneau comete?
În simplu cub anevoios sau
în însăși geometria urnirii?
Cândva credeam că
eu nu pricep matematica,
dar privindu-vă pe voi
mi-am amintit pe loc
formulele
picioarelor desculțe-
emoții veșnic prime,
care nu se împart,
ci doar se împărtășesc.

Să vorbim astăzi
despre păcatele omizii,
despre cum își zdrobește
povarnic pereții,
răscolind ca o hapsână
amintirea zborului.

Ne vom întâmpla
pe pământuri
primitoare
și vom descoperi, 
în sfârșit,
că lumina este
 egală cu lumina
doar atunci când
 înțelege întunericul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu