miercuri, 17 mai 2017

Darul 

Astăzi
îi dăruiesc
o haină
inimii tale.
O haină
croșetată
din firul 
timpului,
să nu se ardă
cu lumină.
Apoi,
pornim
într-o scurtă
călătorie...

Într-un dans
solemn,
brațele mele
devin
o paranteză
deschisă,
un alt fel
de scaun
 al tău.

Așează-te...

Te voi purta
întru sus,
undeva...
acolo unde
între două
bătăi de aripi
Ceilalți
sunt cuprinși
într-un stop
de eternitate.
Și de aici,
din centrul
deschiderii,
îți poți ridica
privirea
spre cer,
Amintindu-ți.

Uneori,
inima
nu mai clipește,
ci doar 
se minunează
cu ochi nătângi
cum pleoapele 
au inimă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu